Cine a inventat ...

...Ceasul ?

Inca de la inceputurile civilizatiei, omul a simtit nevoia de a masura timpul, astfel incat sa-si poata regla activitatile. Omul primitiv a divizat timpul observand miscarile lunii, care se intorcea in pozitia initiala la fiecare 28 de zile. In jurul anului 300 i.C, preotii si astronomii asiro-babilonieni au impartit ziua in 24 de ore cu durata egala si au divizat orele in 60 de minute. Se pare ca primul instrument folosit de om pentru a masura timpul a fost un orologiu solar, un fel de meridian inventat in Egipt in 2000 i.C.

Acesta consta dintr-un obiect plat luminat de soare, care isi proiecta umbra pe un cadran pe care erau desenate punctele orare. Cateva secole mai tarziu s-a nascut adevaratul ceas, format dintr-un ax drept, numit gnomon, care isi proiecta umbra pe un plan orizontal. Observand pozitia umbrei, care se muta de la est spre vest, urmarind traiectoria soarelui, oamenii reuseau sa stabileasca ora. Tot egiptenii au inventat un alt ceas, si anume orologiul cu apa.

Cel mai vechi ceas de acest tip dateaza din 1360 i. C. Era format dintr-un vas de piatra cu deschizatura la fund, prin care se scurgea apa. Pe peretii interni ai vasului erau desenate la intervale regulate niste indicii care aratau trecerea timpului in functie de cantitatea apei ramasa in vas. Primele ceasuri mecanice au fost construite in Europa in jurul secolului al XlII-lea. Acestea masurau timpul actionand o sonerie in anumite momente ale zilei si inca nu aveau cadrane sau sageti. Cadranul a fost aplicat pentru prima data unui orologiu mecanic in 1364, de italianul Giovanni Dondi. Orologiul sau era dotat cu sapte cadrane care, in afara de faptul ca indicau ora, aratau si miscarea planetelor.

...Barca cu motor ?

Pe 17 august 1907, inventia lui Robert Fulton, cunoscuta sub denumirea de Clarmont, a devenit prima barca cu motor comerciala din lume. Pentru urmatorii 100 de ani, motorul cu aburi a fost singura modalitate de a conduce o barca mecanic.


Odata cu introducerea in industrie a motoarelor simple cu combustie interna, mult mai usoare si mai practice, acestea si-au gasit rapid aplicabilitate si in cazul barcilor. Conceptul a fost dezvoltat si implementat cu success de producatorii de barci cu motor Charles F. Chapman, Chris Smith si John Hacker.


Chapman a fost presedintele Asociatiei Americane a Producatorilor de Barci cu Motor timp de 25 de ani, si, in acelasi timp, autorul publicatiilor "Chapman's Piloting" si “Seamanship and Small Boat Handling”, aceasta din urma adesea supranumita drept Biblia navigatorilor.

...Avionul ?

Raspunsul e simplu: Traian Vuia.

In 1906 a efectuat primul zbor cu un aparat mai greu decat aerul, capabil sa decoleze si sa aterizeze fara mijloace exterioare. Totusi, americanii, mari maestri in arta promovarii interesului national vor spune ca fratii Wright au zburat pentru prima data cu 3 ani inainte, adica in 1903. Si pentru asta au primit tot felul de premii, de genul: “Primul zburator din lume”, iar statele americane se cearta inca de pe atunci pentru obtinerea titulaturii: “aici s-a zburat prima data”.

Si au dreptate… asta e, fratii Wright au zburat primii. Exista insa un mare DAR. Aparatul construit de ei nu putea zbura decat impotriva vantului, nu avea roti ci mergea pe sine deci avea nevoie de o pista speciala, si in plus avea nevoie de o catapulta la decolare. Am putea spune deci ca semana mai mult cu un planor decat cu un avion.

Traian Vuia este inventatorul unui aparat caruia i se poate spune cu adevarat avion. El a efectuat primul zbor in 1906, intr-un aparat pe roti, care decola fara a avea nevoie de o catapulta, de sine ori de vant favorabil. E adevarat ca nu a zburat primul dar la fel de adevarat este ca el a inventat avionul. Primul sau zbor a numarat 12 metri lungime la o altitudine maxima de un metru dupa un “elan” de 50 de metri.

Un alt pionier al aviatiei romanesti si mondiale a fost Aurel Vlaicu. Astazi am admirat la Mall unul dintre aparatele sale desi pentru mine era a doua oara cand ma intalneam cu avionul. Prima data a fost acum ceva vreme la Muzeul Militar. Va recomand!

...Becul ?

Despre Edison si becul inventat de el


In al VII-lea deceniu al secolului trecut, domeniul de baza al utilizarii electricitatii era telegraful.
Al VIII-lea deceniu constituie epoca iluminatului electric. Dezvoltarea oraselor, aparitia blocurilor si cladirilor massive, a corpurilor de fabrici si uzine cera imperios un nou izvor de lumina, mai puternica, mai vie, care sa poata fi distribuita in numeroase puncte.Iluminatul devine astfel domeniul de baza al aplicarii electricitatii. Cu acest prilej au fost create generatoarele industriale si centralele electricecare au deschis la randul lor drum electricitatii ca forta in puternicul fort al industriei.

Aceste victorii ale elctricitatii chiar de la inceputul dezvoltarii ei se datoresc in buna parte lucrarilor Edison.

Multumita unor combinatii speciale a pompelorde aer, in octombrie 1879, Edison a obtinut un vid (o rarefiere in balon) aproape de o milionime de atmosfera (cu mult mai putin decat vidul pe care tehnica il poate obtine azi; pe atunci o foarte mare realizare).

Intr-una din noptile sale de munca din acea perioada, Edison , in laboratorul sau cugetand la una din problemele obisnuite, ce nu-I dadeau pace, framanta distrat intre degete un cocolos de funingine, amestecat cu smoala, pe care il folosea la telefon. In timp ce gandurile inventatorului zburau departe, degetele lui turteau si rasuceau cocolasul int-un firicel tot mai subtire. Cand Edison a privit intamplator firul, i-a trecut prin minte sa incerce acest fir la lampa electrica. Spre marea satisfactie a lui Edison experienta facuta imediat a dat rezultate bune. A continuat sa experimenteze filamentele de funingine, in diferite compozitii si diferite forme. Dupa numeroase experiente Edison a confectionat o lampa cu fir de bambus carbonizat in forma de potcoava introdus intr-un balon de sticla din care a evacuat cu grija tot aerul.

La 21 octombrie 1879, Edison a conectat lampa la circuitul electric, in lampa s-a aprins lumina. Edison a marit intensitatea curentului , asteptand ca firicelul subtire san u mai suporte caldura pana la incandescenta. Lumina s-a facut insa mai stralucitoare. Edison a continuat sa maresca intensitatea curentului electric, pana a ajuns la temperature de topire a diamantului. Abia atunci filamentul nu a mai putut rezista si lampa s-a stins.

Asa s-a nascut becul electric cu filament de carbune una din cele mai mari inventii ale secolului al XIX-lea.

Cu toate acestea au mai fost necesare inca aproape 13 luni de munca si cheltuieli de peste 40.000 de dolari pan ace lampa a fost intr-atata perfectionata incat sa poata fi pusa in practica pe scara larga.