Laponia (sau Sápmi ) este o regiune etnică și culturală în nordul Europei locuită îm mod tradițional de laponi.
Peisajul arctic din Laponia a fost înscris în anul 1996 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Geografie
Laponia este localizată in nordul Europei și se întinde pe teritoriul a patru state: Norvegia, Suedia, Finlanda, Rusia. Majoritatea teritoriului se găsește la nord de Cercul Polar. Coasta vestică este constituită din fiorduri, văii adânci, munți și ghețari iar altitudinea maximă o atinge Muntele Kebnekaise (2111 m) în Suedia. Mergând spre est relieful este caracterizat de o câmpie joasă cu multe mlaștini și lacuri, cel mai important fiind Lacul Inari din Finlanda. Extremitatea estică este dominată de tundră.
Clima
Clima este subarctică iar vegetația saracă exceptând zona sudică acoperită de păduri dese.
Moș Crăciun este versiunea mai nouă a Sfântului Nicolae care și-a făcut apariția în secolul III. El apare ca un om bătrân prietenos care împarte cadouri tuturor copiilor în noaptea de Crăciun (de 24 spre 25 decembrie).
Chiar dacă mitul poate varia de la zonă la zonă, în special în funcție de clima în perioada Crăciunului (care pleacă de la o iarnă înghețată în emisfera nordică și ajunge la o vară călduroasă în emisfera sudică), în general Moș Crăciun este imaginat ca fiind îmbrăcat într-un costum roșu, având o barbă lungă și albă și locuind într-o țară nordică (mai frecvent în Finlanda sau în Canada).
Spiridușii îl ajută la pregătirea cadourilor. El împarte cadourile cu ajutorul unei sănii zburătoare, ce este trasă de reni (sau pe o planșă de surf în Australia). Moș Crăciun intră în case prin horn (dacă există unul) și pune cadourile sub pomul de Crăciun sau în cizmele pregătite special pentru aceasta.
În „Dicționar onomastic românesc”, „Crăciun” este un substantiv, personificat în folclor ca Moș Crăciun.[10] Romulus Vulcănescu prezintă legenda personajului: „Mitul arhaic al unui cioban-zeu-moș este transfigurat în mitul unui cioban demonic care refuză s-o primească pe Fecioara Maria să nască în staulul lui. Soția lui Crăciun (Crăciuna sau Crăciuneasa, în studiul lui Pericle Papahagi) o primește într-ascuns și moșește pe Isus, faptă pentru care Crăciun îi taie mâinile, dar Fecioara Maria i le lipește la loc. Minunea îl convertește pe Crăciun la creștinism (încă nedefinit la acea dată în Istoria Religiilor). De bucurie că nevasta lui a scăpat de pedeapsa lui necugetată, Crăciun aprinde un rug de cioate de brad în curtea lui și joacă hora cu toate slugile sale. După joc împarte Fecioarei Maria daruri păstorești (lapte, cas, urdă, smântână) pentru ea și fiul ei”.[11] Etnologul afirmă că Moș Crăciun reprezintă o transfigurare a magilor ce i-au adus daruri lui Isus la nașterea sa și că este simbolul tipului creator. Sintagma „moș” din numele său înseamnă „întemeietor”, „ziditor”, „începător”.[11] Semnificația sărbătorii actuale de Crăciun este specifică geto-dacilor. În aceeași zi se celebrau Saturnaliile romane, apoi moartea și renașterea zeului solar de origine iraniană, Mithra, și, după apariția creștinismului, nașterea lui Iisus. Determinantul „Moș (Crăciun)” semnifică vârsta înaintată a zeului care trebuia să moară și să se nască de Anul Nou. Existența lui dura 365 sau 366 de zile, îmbătrânea, deceda și învia la începutul anului următor. În tradițiile populare, Crăciunul apare fie ca o zeitate cu puteri supranaturale, fie ca un om obișnuit (un bătrân, pastor cu barba de omăt, vecin cu Mos Ajun, etc).[12] Vestimentația lui era alcătuită din costum popular, anotimpul sugerat fiind primăvara.[7] Vechimea numelui e dovedită de existența cuvântului, în variante, în aromână și megleno-română.[11]
Scrisoare către Moș Crăciun și Ajunul Crăciunului
Obiceiul de a redacta o scrisoare către Moș Crăciun este o tradiție de Crăciun. Scrisorile de obicei conțin o listă de jucării pe care le doresc copii și confirmarea faptului că au fost buni. Unii sociologi au constatat că fetele de obicei, scriu mai politicos și mai mult decât băieții, chiar dacă cererile lor nu sunt mai mari decât ale celorlați și au tendința de a folosi expresii mai complexe. Fetele cer cel mai adesea și cadouri pentru alte persoane.[13] Satul lui Moș Crăciun din Finlanda a fost înființat în 1985 și din acel an au fost primite peste 12,5 milioane de scrisori din peste 197 de țări.[14] Din România au fost trimise peste 33 000 de redactări spre această destinație.[15]
În Statele Unite, copiii lasă în seara de Ajun prăjituri și lapte pentru Moș Crăciun.[16] În Olanda, acesta vine pe un cal alb și pune cadourile în saboți confecționați din lemn, iar în Rusia el este însoțit de Albă-ca-Zăpada. În Suedia, darurile sunt puse într-un sac îngropat adânc în zăpadă, iar Moș Crăciun este un pitic îmbrăcat în roșu, cu barbă albă, căruia ii place să mănânce orez cu lapte (o mâncare tradițională). În Italia există obiceiul ca, înainte de Moș Crăciun, să vină Befana. Ea se deplasează pe mătură și verifică dacă au fost cuminți copiii, lăsându-le cadouri lângă brad. În Anglia, cei mici aruncă scrisorile pentru Mos Crăciun în sobă astfel încât dorințele lor să iasă pe coș.[17] În Islanda există 13 Moși Crăciun, câte unul pentru fiecare zi a sărbătorilor de iarnă.[9] În perioada 24 decembrie – 6 ianuarie, aceștia împart copiilor cuminți cadouri, cei răi primind un cartof. În Elveția, el aduce pomul de Crăciun în casele oamenilor, obicei ce datează din 1775.[18]
Cantecele de Craciun
La români, colindele au o funcțiune rituală, exprimând o atmosferă sărbătorească, de ceremonie, petreceri și urări.[19] Ele se cântă în perioada Crăciunului,[20] iar multe dintre ele sunt legate de imaginea lui Moș Crăciun.[21] Numele „Moș Crăciun” în aceste cântece apare ca „Crăciunu’” sau „Doamne”, cu variantele „Lerui Doamne”, „Alerui Doamne”, „Ler”.[21] Cele mai populare colinde sunt: „Mărire-ntru cele-nalte”, „Astăzi s-a născut Hristos”, „Domn, Domn să-nălțăm”, „Sus la poarta raiului”, „Colindița”, „O ce veste minunată”, „Plecarea magilor”, „Moș Crăciun cu plete dalbe”, „Bună dimineața la Moș Ajun”, „Florile dalbe”, „Colinde - strigate colindătorilor”, „Colind de fereastră”, și „Colindul Crăciunului”.[22][23] Obiceiul de mers la colindat a fost promovat de Ion Creangă în Amintiri din copilărie.[21] Cel mai vechi cântec creștin de Crăciun este „Jesus refulsit omnium”, compus de St. Hilary din Poitiers, în secolul al IV-lea, iar cea mai veche transcriere după unul englezesc îi aparține lui Ritson (1410).[24] Oliver Cromwell a interzis colindele în Anglia între 1649 și 1660. Martin Luther și adepții lui s-au împotrivit acestei idei, unii find nevoiți să emigreze. În 1649, John de Brebeur a scris prima colindă americană de Crăciun, numită „Iisus S-a Nascut“. Piesa religioasă, „Pătimirea“, a fost jucată în Oberammergau, Germania în 1634 și de atunci este interpretată la fiecare 10 ani. În anii 1700, muzica lui Mendelssohn și a lui Händel a fost utilizată în loc de colinde de Crăciun.[25] În 1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr a fost anunțat cu o zi înaintea Crăciunului că orga bisericii sale s-a stricat și nu poate fi reparată la timp pentru slujba de Crăciun. Din această cauză, el a compus trei piese, una dintre ele fiind „Stille Nacht”, care astăzi este cântată în peste 180 de limbi.[26] Cea mai bine vândută piesă de Crăciun este „White Christmas” de Bing Crosby ce a apărut în filmul Holiday Inn, înregistrarea fiind comercializată în peste 30 de milioane de unități.[27]
Silent night song
Mariah Carey - All I Want For Christmas Is You
